da..da..da..Sarbatorile vin peste noi...

le simt si eu ... e frig afara, miroase a iarna, zapada, agitatie, falsitate ... de ce si acum? 

Craciunul = cadouri si familie, doar la asta ne mai reducem... familia mea - 24 si 25 decembrie e pentru ei... mi-e un dor nebun sa o vad pe mama. mi-e dor de cata, de motanul meu si de caldura din casa... sufrageria e singuru loc in care nu pot sa plang si in care nu ma simt singura, acolo o sa fac Craciunul!

cat despre cadouri .. fiecare moneda pe care am avut-o in buzunar am investit-o in lucruri materiale, de care vrei nu vrei ai nevoie, sau bucura. Am vrut sa vad zambete - singura bucurie pe care o mai am. Pentru mine fericirea altora e mai presus de fericirea mea... Este evident ca nu as fi vrut sa fac sarbatorile - nici nu stiu unde- sau sa ma impart, sau sa alerg intre oameni, amici, colegi, rude... iubesc oamenii, dar sunt unii pe care ii iubesc degeaba si alerg in urma lor absolut inutil. Desi constienta de acest fapt, macar asta sa mai fac pentru sufletul meu... pentru asta sunt si cele doua postari de mai jos (Vescan&C.aka Soldat)... 

mi-am cumparat un urs minunat alb pufos ... a fost pur si simplu dragoste la prima vedere, l-am tinut doar in brate, am condus cu el in bratze si m-am spalat si raspalat pe fatza si pe maini inainte sa ma bag in pat langa el. 

agitatie mare in mintea mea si panza de paianjan in sufletul meu .. 

poate mos craciun imi aduce si mie makr un lucru : schimbarea... 

sarbatori bune, fericirea e ceva abstract ...mai greu de atins ... spor la treaba si la fericire!

pasari calatoare ..

Uite-ma inca zambesc desi nu-i zambetul meu
Cati spini infipti in suflet am stiut doar eu si Dumezeu
Uite cum inebunesc, vorbesc singur in oglinda

Las sa curga lacrimi pe o iubire ce n-o sa se stinga

Sufletul meu in cautarea ta incepe sa rataceasca

Inima mea rece nu credea c-o sa iubeasca

Iubirea zboara intamplator prin lume sub soare

Legata strans de piciorul unei pasari calatoare

As vrea sa pot te simt din nou aproape, din nou esti departe

As vrea sa pot sa promit ca iubirea noastra inca arde
Inca din prima secunda cand te-am vazut aveam sageti in piept
Eu am ales sa plec dar inima mea m-a obligat sa astept
Aveam caractere...imbibate-n orgoliu
De asta acum momentelor de vis le purtam doliu
Dansez cu pozele vechi, cad pe ganduri in fotoliu

Prin tine iubesc deci nu incerca sa ma judeci
Ca ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci
Iubirea pleaca, raman doar visele ce dor
Legata de piciorul unui porumbel calator

You're the light within my soul

loc mai bun...

Incep sa simt oboseala
Incet imi pierd din echilibru
Scarbit de vise trimise
La pachet cu timbru

Nu e loc mai bun
Cand ma simt dezorientat
Decat sufletul tau curat
Crede-ma am cautat

Am incercat sa scap 
De amintiri sa ma dezleg
Si cand am reusit, am realizat
Ca n-am unde sa merg

Am sa las sa treaca anii
Sa te stiu din nou acolo
Sufletul meu a ratacit
Prea mult pe drumul solo

Am facut multe greseli
Stiu ca le voi repeta
C-au prea multe detalii
Ca sa le pot observa din prima

Am blocate-n cap imagini
Cineva sa le stearga
Am in pieptul meu privirea ta
Sincera da toata

As vrea sa dau timpu-napoi
Sa pot sa sterg orice pata
Sa te mai vad cum dormi cu tricoul meu
Macar o data...

Am ochii rosii
Ma pregatesc sa-i inchid
Angajat in lupte-n care
Sigur n-am cum sa-nving

Nu e...
Nu e loc mai bun
Decat sufletul tau
Ma linistesti cand o duc rau
Ma hranesc cu tine

Ai plecat de-atatea ori
Trantind usa plangand
Si te-ai intors de fiecare data
A doua zi razand

Dar am stiut mereu
Ca va veni si ziua cand
O sa raman cu ochiu pe vizor
Singur asteptand

In gandul meu mereu te port
Ca pe un lucru sfant
As vrea sa stiu ca-ti amintesti
Si tu de noi din cand.. in cand..

Timpu' vindeca rani
Dar ucide sperante
Nu pot sa ma feresc de amintiri
Exact ca de gloante

Zambetele de decor
Venele pline de-alcool
Cam asa arata un om
Gol in interior

Te mai vad doar in pozele vechi
Sunt absent, din viata ta
Ca n-ai gasit in mine
Sprijin suficient

" LECTIA "

diana, cata si cristi - LECTIA !

multumesc celor care au fost alaturi de mine (familie mare, prieteni buni, surprize placute), dar si colegilor mei, in primul rand lui Cristi(menajera) care s-a nascut peste noapte, dar nu in cele din urma  lu' Cata pentru sustinerea morala pe tot percursul repetitiilor . 

p.s. regia Crista Bilciu - multumesc pentru aceasta ocazie - sa mai ies din personajele dure, puternice, cu picioarele infipte in pamant, si sa pot sa zbier, sa ma alint, si sa ma desprind de pamant atat la propriu  cat si la figurat. 

ms fane si bebel (fratiorul meu -proaspat tatic al lui david!) pentru poze !

Lecţia, de Eugen Ionescu Home
Distribuţia:

Profesorul........................Cătălin Stelian
Eleva...............................................Diana Uţă
Mărie.............................................Andrei Negoiţă

Regia:
Crista Bilciu

Stelian Catalin

Uta Diana

    Negoita Andrei

bucati in dezordine

am fost candva copilul rasfatat... 

voi fi candva femeia pasionala, 

voi darui putere ... 

acum sunt doar pierduta,

mintea ma cauta !

sufletul e printre voi-

impartit- e suficient pentru fiecare ...

eu imi caut inima

incerc sa imi castig fericirea,

am pariat-o la loto. 

inca cersesc la colt de noapte 

dragoste si soapte ...

am - prea multe -

tot ce am acum 

imi face gura sa zambeasca : 

am nimic !

tot ce am ma face sa plang..

un caiet caruia ii spui ce simt, 

doua perne... 

uneia ii plang de mila singuratatea,

liniste nesimtit de dureroasa, 

ganduri apasatoare,

amintiri obositoare,

dar voua ce va pasa? 

mai am un tacam nefolosit...

loc liber la mesaje de amor,

enorm timp petrecut cu mine, doar eu;

multa dragoste de dat, 

zeci de vise de-mpartit, 

zambete inutile,

frumusete irosita pe mine,

minunatie ingropata-n mine,

suflet candva cald...

speranta in reluare,

neincredere in nou,

dezamagire in om,

singuratate pretutindeni,

un suspin prelung,

un alt oftat adanc...

din atatea ganduri si sentimente 

indesate si puternice

lipseste totusi ceva...

tu sau iubirea 

-nu stiu cu certitudine-

dar cu siguranta

imi lipsesc 

eu si fericirea mea.

minuni

am niste culori,

am vazut si frunze,

te-am vazut langa ele

plangeam monosilabic in ton cu ele...

suspin si te astept alb-negru.

imi inramez dorinta

si o atarn in cui cu pofta seaca -

soarba asteptare...

orele lungi lasa praf in urma,

se stinge zambetul, 

fac economie la fericire

e faliment in iubire !

vreau sa-mi stai in brate,

sa-ntineresti, 

sa ma copilaresti, 

macar trei zile cu mine ...

nicio minune nu poate tine mai mult...

daca ...

daca deschid gura vorbesc de tine. 

cand respir totul miroase a tine.

daca inchid ochii te vad iar ... 

daca ma gandesc la ceva ... apari tu.

daca suspin ... asa faci si tu.

in tot si toate,

goluri, plinuri,

miscari, ganduri

nestiute si nebanuite

asteptat si dorit ...

... esti tu!

pe mine unde m-ai lasat? 

sunt cumva la tine ?

stiu - o sa te las -

azi nu stiu de ce ploua

si nici de ce cad norii.

ieri nu am stiu ca e vineri

si nici ca apoi vine sambata.

mai inainte...nu stiam nici atat 

si nicidecum ce urmeaza..

demult visam sa nu stiu nimic

si nici nu vroiam sa ma complic. 

cand eram copil nu stiam 

si nici nu aveam sa stiu : 

ca maine am sa te caut...

ca poimaine o sa te stiu ...

apoi am sa te vreau, 

curand ar fi urmat sa te cer...

intr-un final o sa te am ...

... ca sa te pot lasa !

                  

"coincidenta"

 e pura coincidenta ca m-ai vazut

si o murdara coincidenta ca m-ai si placut. 

poate e coincidenta ca te sun

cand tu din greseala ma cauti..

dar si asta e un semn...

eu am un rol in piesa ta. 

coincidenta-i un semn,

coincidenta-i comunicare, 

e cea mai banala telepatie

intr-o relatie nesemnata pe hartie

destin...

mi-e dat in viata sa fac bine

si a mai grea incercare : 

sa ma descurc cu tine.

destin mi-e dat,

destin traiesc. 

un fel de frunza toamna 

pe care inevitabil o calci.

un fel de ... tine ...

te am si nu esti...

asa e dat sa ploua intre noi,

cu fulgere, tunete,

scantei, rasete.

asa ne e dat sa ne bucuram

putin uneori, sau deloc ... 

asa mi-e dat sa te bucur

mult, cat de mult pot...

nu ma deranjeaza ca destinul 

sa faca din mine o papusa,

sa ma sorbi o data cu vinul 

si sa ma uiti cand iesi pe usa.

destin - e cel ce te gadila pe buze

desitn - e raspunsul

destin - e complice si vinovat

destin nevinovat 

incuie-te cu mine in acest destin- 

un vid prelung,

nu-l acuza,

nu-l bate, nu-l scuipa.

un ultim pahar de vin ... 

in cinstea acestui destin !

" un fleac..."

sa fii Tu, e ceva deosebit

altfel dragostea va spune:

A fost un fleac..m-au ciuruit!

de cand ai plecat...

Te-am gasit mereu, 

Spre disperarea mea,

In fiecare colt al casei,

In fiecare celula din mine,

In fiece drum ce l-am facut...

 

Nu te mai caut …

stiu unde esti:

 

esti in mine ...

in amintirile mele,

in trecutul meu,

in fostul meu fericit...  

undeva scurs printre degetele mele,

intins ca o tumoare pe creier...

facandu-mi ecou in imensul gol 

si cutremurand mantaua inimii... 

 

Dar vreau uneori,

sa te scot la plimbare...

ma apesi pe suflet ...

si ma dori !

 

..si iar ma mint plangand ca

nu-mi pasa ca nu iti mai pasa

e ciudat doar cum de  mai traiesc ...

de prea mult timp nepetrecut...

Mi s-au plecat demult urechile la cuvintele tale,

n-am facut altceva decat sa le amortesc.

Mi s-au uscat si narile de dorul

Aerului curat si vesel din jurul tau.

 

mi-au cazut cu bolovani de picioare

ochii tai in pelicula inconstientului meu.

Rulez acelasi film nemontat vreodata,

Premierea a fost insa si aici, intre alb si oglinzi.

 

Prea putine zori reci au depus marturie,

Dar in intuneric prinsi, era cald –

Lumina un sunet simplu  si fad

Tremura un corp in piele amaruie.

 

Nu esti si ai fost…

Sansele sa fii … sunt doar ale mele

 

Din pacatul aista imi aleg doar placerea,

Si fericirea de a te vedea zambind,

Cumpliti ochi umezi si fermecati de gura-mi

Ce te tzine departe –

de lucrurile de care tot ai parte.

Dragostea dintre noi ma sufoca de placere

Si te sarut doar in tacere

Nu vreau sa intrerup nicicum

Ce e intre noi e doar fum ….

 

Te iubesc la fiecare pas

Si mereu te las

Sa imi ordoni inima

Si fiecare glas …

 

Te iubesc cu fiecare mangaiere

Si iti cer la infinit

O ultima cadere

Intr-un jar mocnit

 

Sa ard a patimi si pacate

Sa ne imbatam ades

In cuvinte incurcate

Din care sa nu mai ies …

 

Imi bate inima

In ritmul vocii tale

Si sunt victima

Iubirii cruciale

Ia doru de pe mine

Caci arde mai tare ca lama

Si prin rana

Imi pierd copilul si speranta.

 

Carul mare s-a desprins din cer …

Tu din mine ….

Parea imposibil nu ?

 

Credeai si tu ca pustietatea e a noastra ?

Ca marea, copacii, iarba,

portocalele dulci,

maslinii ...si

toate drumurile ne asteapta?

 

Mi-am luat micul dejun azi

cu prima amintire de la tine.

Am plecat la pranz sa rad fals.

printre multi altii era si poza ta.

La cina am gustat lacrimi,

Cu lingurita din cana ta cu pesti.

M-am demachiat printre randuri...

alea scrise de tine pe oglinda....

“ te iubesc ....”

 

“...foarte, foarte mult !”

 

 Si eu ...

 

Vino acasa...

Pune stapanire pe mine

Si pe tot ce e al meu,

ia-mi inapoi patul si perna.

 

Micul dejun e simplu in doi,

suntem vi, impreuna.

La pranz as rade de bucatar,

iar la cina as manca tot lacrimi...

din  fericire, de la tine ...

 

Ia doru de pe mine,

ma pot inveli si cu tine... 

tablou

in intunecatul colt al camerei mele

domneste luminos mirosul tau,

si tace adanc doru-mi

ce de tine vorbeste in continuu.

 

imi geme de dragoste pielea

buzele vor sa se plimbe

prin corpul tau

si sa ramana acolo ...

 

mainile nu mai stau locului

alearga cu gandul meu

spre tine ...

 

imi tulburi inima,

imi misti sufletul,

imi umpli goluri

si te astept ...

 

lasa-mi pasii sa se poarte in urma ta

si buzele pe gura-ti dulce

intregeste-ne o data

la fel ca alta data.

Stropii de mare'n parul tau
Urme de buze pe umarul meu
Vara trecuta imi spuneai
Ca sunt valul ce il asteptai

Dar apoi nori s-au adunat
Si nu stiu de ce toamna mi te-a furat
Vantul doar sopteste acum
Nu mai e nimeni, sunt singur pe drum

Si ploua, ploua, ploua peste inima mea
Un rau de lacrimi, ramane-n urma mea 
Iar noua, noua, noua, noua vieti de-as avea
Le-as da pe-o vara ca cea in care-ai fost al meu

Iar e vara dar ai plecat
Nu pot cladi castele din nisip uscat
Soarele nu e, s-a pierdut,
Nu mai iese din mare, ca anul trecut

4?

Se spune ca 4 lucruri nu mai pot fi recuperate:
1.cuvantul,dupa ce a fost spus
2.piatra,dupa ce a fost aruncata in lac
3.ocazia,dupa ce a fost pierduta
4.timpul,dupa ce a trecut

Dar iubirea atunci cand s-a stins?

tot de pe http://danrobertbadea.blogspot.com/2009/03/4.html 

parca ar fi tot leu... caruia anu asta nu i-au mers animalele in jungla dupa ragnetului lui... si rage singur... un alt mebru in club ... 

la urgenta ...

Suflet pe by-pass

Am sufletul ramas pe by-pas in urma unui teribil accident sentimental.Am crezut ca numai eu sunt asa pana am inceput sa privesc in jurul meu si am descoperit ca salonul "Suflete by-pass" e plin.Unii sunt internati de 3 ani,altii cred ca un leac thailandez face minuni,altii pur si simplu nu mai cred in minuni.Poti sa traiesti cu sufletul pe by-pass toata viata:muncesti,bei,mananci,muncesti,mananci,bei...Un singur lucru nu poti.Nu poti sa mai iubesti.Cand ai sufletul pe by-pass un singur lucru te poate ajuta:iubirea adevarata.Dar inca nu s-a descoperit metoda stiintifica prin care sa se verifice daca o iubire e doar o iubire sau cea adevarata.Diferenta dintre ele e ca o iubire oarecare e prea slaba ca sa te scoate din by-pass pe cand cea adevarata poate.Riscul este insa foarte mare pentru ca sufletul e inca fragil si se poate rupe.Recomandarea medicilor este sa mergem pe by-pass toata viata daca se poate.Si se poate...

nu imi apartine ... e luat de pe http://danrobertbadea.blogspot.com/2009/04/suflet-pe-by-pass.html ... dar mi-a placut mult .. sper sa nu ma dea in judecata pentru asta .. 

"A face oamenii sa rada cand ei au atatea motive sa planga,dandu-le forta de a trai, e cea mai privilegiata vocatie,asemanatoare cu cea a sfinteniei"

Dem Radulescu. 

mai multe informatii pe : http://danrobertbadea.blogspot.com 

o citire a sufletului

ODA CADERII 

Simt cum cad,

Undeva, gandurile se aduna in asa fel ca as putea scrie versuri...
Totul este intr-atat de usor, chiar si zborul.
Cineva spunea ca trebuie sa ai aripi. 

Sunt versuri scrise in bezna.
Am impresia ca nu as mai putea sa scriu,
De ce?

Fiindca vantul imi sufla-n ochi, iar eu tot cad, vad pamantul care rasare la o azvarlitura de bat.
Probabil sunt ultimele mele ganduri, ultimele clipe, ultimele cuvinte scrise au fost.

De ce nu m-am nascut poet, de ce m-am aruncat de pe Effel?
Sumbru...
Oamenii nu inteleg de ce altii fac acest pas in bezna, in schimb, multi le inteleg durerea ce-i impinge la ...

Pentru a sti ce inseamna cadere trebuie sa cazi...

Nu am gresit. Doar am gasit 10.000 de feluri in care nu merge... 

alte poezii http://victorvurtejanu.blogspot.com/ v.a.v