Ia doru de pe mine
Caci arde mai tare ca lama
Si prin rana
Imi pierd copilul si speranta.
Carul mare s-a desprins din cer …
Tu din mine ….
Parea imposibil nu ?
Credeai si tu ca pustietatea e a noastra ?
Ca marea, copacii, iarba,
portocalele dulci,
maslinii ...si
toate drumurile ne asteapta?
Mi-am luat micul dejun azi
cu prima amintire de la tine.
Am plecat la pranz sa rad fals.
printre multi altii era si poza ta.
La cina am gustat lacrimi,
Cu lingurita din cana ta cu pesti.
M-am demachiat printre randuri...
alea scrise de tine pe oglinda....
“ te iubesc ....”
“...foarte, foarte mult !”
Si eu ...
Vino acasa...
Pune stapanire pe mine
Si pe tot ce e al meu,
ia-mi inapoi patul si perna.
Micul dejun e simplu in doi,
suntem vi, impreuna.
La pranz as rade de bucatar,
iar la cina as manca tot lacrimi...
din fericire, de la tine ...
Ia doru de pe mine,
ma pot inveli si cu tine...
No comments:
Post a Comment