Mi s-au plecat demult urechile la cuvintele tale,
n-am facut altceva decat sa le amortesc.
Mi s-au uscat si narile de dorul
Aerului curat si vesel din jurul tau.
mi-au cazut cu bolovani de picioare
ochii tai in pelicula inconstientului meu.
Rulez acelasi film nemontat vreodata,
Premierea a fost insa si aici, intre alb si oglinzi.
Prea putine zori reci au depus marturie,
Dar in intuneric prinsi, era cald –
Lumina un sunet simplu si fad
Tremura un corp in piele amaruie.
Nu esti si ai fost…
Sansele sa fii … sunt doar ale mele
Din pacatul aista imi aleg doar placerea,
Si fericirea de a te vedea zambind,
Cumpliti ochi umezi si fermecati de gura-mi
Ce te tzine departe –
de lucrurile de care tot ai parte.
No comments:
Post a Comment