" un fleac..."

sa fii Tu, e ceva deosebit

altfel dragostea va spune:

A fost un fleac..m-au ciuruit!

de cand ai plecat...

Te-am gasit mereu, 

Spre disperarea mea,

In fiecare colt al casei,

In fiecare celula din mine,

In fiece drum ce l-am facut...

 

Nu te mai caut …

stiu unde esti:

 

esti in mine ...

in amintirile mele,

in trecutul meu,

in fostul meu fericit...  

undeva scurs printre degetele mele,

intins ca o tumoare pe creier...

facandu-mi ecou in imensul gol 

si cutremurand mantaua inimii... 

 

Dar vreau uneori,

sa te scot la plimbare...

ma apesi pe suflet ...

si ma dori !

 

..si iar ma mint plangand ca

nu-mi pasa ca nu iti mai pasa

e ciudat doar cum de  mai traiesc ...

de prea mult timp nepetrecut...

Mi s-au plecat demult urechile la cuvintele tale,

n-am facut altceva decat sa le amortesc.

Mi s-au uscat si narile de dorul

Aerului curat si vesel din jurul tau.

 

mi-au cazut cu bolovani de picioare

ochii tai in pelicula inconstientului meu.

Rulez acelasi film nemontat vreodata,

Premierea a fost insa si aici, intre alb si oglinzi.

 

Prea putine zori reci au depus marturie,

Dar in intuneric prinsi, era cald –

Lumina un sunet simplu  si fad

Tremura un corp in piele amaruie.

 

Nu esti si ai fost…

Sansele sa fii … sunt doar ale mele

 

Din pacatul aista imi aleg doar placerea,

Si fericirea de a te vedea zambind,

Cumpliti ochi umezi si fermecati de gura-mi

Ce te tzine departe –

de lucrurile de care tot ai parte.