iar a trecut o caruta de timp de cand nu am mai scris ... dar acum am avut pt a 2a oara aceeasi revelatie...stiu k suna ciudat...dar asa nu mai merge !
v-ati simtit cand prost pentru simplu fapt ca sunteti crescuti frumos, aveti o educatie si aveti anumite valori ?
eu ma simt prost ca am inima si suflet. in momentul acesta mi se par doua "lucruri" complet inutile .. inafara de dragostea parinteasca nu ai de ce sa ai inima ... doar daca vrei sa o pastrezi ca punctul rosu de pe tinta si toata lumea sa fie atrasa si sa tinteasca tot mai aproape pentru un scor cat mai bun.
zilele trecute vorbind cu un prieten ( nu din generatia mea, ci unul cu mai multa experienta de viata) m-am revoltat pentru prima oara... de ce trebuie sa am suflet ? adica de ce sunt crescuta sa imi pese de oameni ? sa trag dupa mine si pe unu' si pe altul? sa ajut si pe unu is pe altul ? de ce fac asta ? plus ca toata aceasta minunata sensibiliate si bunatate a ajuns cel mai frumos stadion .. se dau lupte seculare si au loc meciuri incredibile .. o parte din mine vrea sa fie buna si frumoasa, sa ma simt eu impacata cu mine in fata lui Doamne Doamne ca am facut ce era bine pentru seamanul meu, dar daca el imi face mie rau eu de ce trebuie sa fac bine ? iar cealalta parte a mea vrea sa fie ca una din domnisoarele pe care le vedeti cel mai des in mall-uri, infipta, care da peste oameni si ii impinge daca au ghinionul sa ii stea in cale, se si enerveaza foarte usor, nu ii pasa ca mai sunt si alti oameni la coada si care tocmai ce a coborat dintr-un bolid sarutand "soferul" si dupa cumparaturi si "parada" din mall se urca intr-un alt bolid si pleaca spre "garaj". specific aici, ca ma refer doar la lipsa de scrupule si totala indiferenta.
as vrea sa incep sa ma imbrac acum toamna in indiferenta, rautate, cinism, cruzime, si deasupra sa imi pun o placere maxima de a umili. toamna asta vreau sa fiu rea!
bunatatea nu mai e la moda. romantismul a expirat.
e criza la fericire si faliment in iubire !
la iarna poate o sa revin la vechea mea moda, cand o sa ma pierd in cadouri pe care le fac cu tot dragul oamenilor care nu le merita, dar pe care ii iubesc din rarunchi, cu toata fiinta mea, care ma fac sa plang acum si in multe alte zile si nopti, o sa le daruiesc cu bunatate si cu un zambet cald si o sa ma intorc in casutza mea calda..singura in fata semineului ...
imi pare rau ca sunt om bun...
am un handicap. indreptati-l, nu radeti de el!
